Sherlock Holmes şi ştrengarii de pe Baker Street
Tracy Mack
Aflat în sala de lectură a Bibliotecii Muzeului Britanic, Calico Finch studia manuscrise vechi de secole.De când se stabilise la Londra, oraşul său natal, îşi aduse aminte de un fragment în latină, despre ea, zeiţa Diana, zeiţa vânătorii şi a războiului. Finch devenise atât de intrigat de acest subiect, că totul se transformase în obsesie.
Profund adâncit în studiile sale, cu greu a auzit paşii de pe coridor. Închise iute manuscrisul ascunzându-l, închise şi jurnalul pe care îl legă cu un şnur de piele, strecurându-l în buzunar.
Dându-şi seama că este urmărit, el caută să-şi ascundă jurnalul într-un loc cât mai sigur.Se opri la baza mausoleului, gândul îi fuge spre zeiţa pe care dorea atât de mult să o descopere, dar cu siguranţă dorinţa lui nu mai putea fi dusă la sfârşit. Ridicându-şi privirea văzu bustul , un torso sculptat de Pytheos venind peste el.
În ascunzătoarea lor, o veche fabrică de trăsuri abandonate, ştrengarii de pe Baker Street stăteau adunaţi în jurul focului, ascultând unii cu interes, alţii nu poveştile lui Wiggins, repetate poate de prea multe ori.
Povestea era despre un băiat Ozzi care niciodată nu acţiona la întâmplare, el îşi imagina rezolvarea problemei în minte şi numai apoi acţiona, transformând nu de puţine ori o bătălie pierdută într-o victorie.
Singura dorinţă a lui Wiggins era aceea ca toţi ceilalţi să înţeleagă că în acţiunile lor mai importantă era folosirea inteligenţei şi nu a forţei.
Nu după mult timp lor li se alătură şi o fetiţă pe nume Pilar, care de câteva luni acţiona alături de grupul ştrengarilor, ajutându-l pe Holmes în cercetările lui.
Când discuţia dintre copii era în toi în ascunzătoarea lor îşi făcu apariţia Alistair, care în ultimul an ajunsese în lagăr, deoarece a fost prins furând mâncare de la un negustor.Viaţa acolo a fost dură, lucru care l-a determinat să caute o modalitate de a evada.
Ospatându-se din puţinul pe care băieţii îl aveau, el are un schimb de replici şi priviri cu micuţa Pilar care nu-l simpatiza defel.
În urma unei ciocănituri duble la uşă îşi face apariţia Billy, băiatul de casă al lui Holmes care îi anunţă că trebuie să se prezinte la Muzeul Britanic unde erau aşteptaţi.
Wiggins alături de Pilar, Rohan şi Alistair merg la locul indicat, unde se întâlnesc cu detectivul care inspecta locul cu mare atenţie.Sarcina puştilor era aceea de a afla dacă cineva de prin împrejurimi a văzut doi sau trei bărbaţi ieşind din clădire noaptea trecută.Primul şi cel care le va furniza un indiciu preţios a fost un bătrân care stătea pe un sac plin în apropiere.Cu multă perseverenţă şi folosindu-se de câteva trucuri copiii reuşesc să afle că au existat trei bărbaţi care au ieşit din muzeu şi datorită faptului că trăsura lor era foarte aproape de el a reuşit să audă că unul dintre ei era strigat ,,Profesore’’.
Înarmaţi cu această descoperire ei îl caută pe Holmes care realizează că nu poate fi vorba decât de Profesorul Moriarty.
În timp ce detectivul împreună cu Watson vor cerceta locuinţa lui Finch, ştrengarii s-au retras în ascunzătoarea lor urmând ca la orele unsprezece să se întâlnească cu Holmes.Fiind foarte încrezătoare în instinctele ei, Pilar îl invită la o plimbare pe Wiggins pentru a-i atrage atenţia asupra lui Alistair, care nu ezita de fiecare dată când avea ocazia să se ia de câte unul din gaşcă.În timpul discuţiei privirea copiilor este atrasă de nişte desene aflate pe un zid, pe care fetiţa le copiază în carneţelul pe care îl purta la ea.
La ora fixată toţi s-au deplasat la apartamentul detectivului unde acesta le relată despre răpirea lui Watson şi de noua lor misiune de a-l căuta acolo unde ştiau că Moriarty a mai ascuns victime în trecut, în catacombele din Cimitirul West Norwood.
În timp ce gaşca se deplasează spre locul cu pricina, Ozzi , băiatul care plecase spre a-şi căuta tatăl după moartea mamei sale, stătea în faţa apartamentului lui Holmes, gata să afle dacă nu cumva acesta era tatăl său, aşa cum bănuia în urma găsirii unor poze şi decupaje din ziare în lucrurile mătuşii Agatha.
Aflându-se în faţa detectivului, băiatul îi înmânează o poză cu chipul mamei sale, pe care acesta o cercetează cu mare băgare de seamă, fără a da un răspuns care să-l liniştească pe băiat.Îi promite o discuţie ulterioară pe marginea acestui subiect, dar între timp îl trimite după ştrengari pentru a-i ajuta.
Căutările prin catacombe nu sunt lipsite de probleme, căci sunt prinşi de un grup care se autointitula ,,Cetăţenii’’, fiind închişi de către aceştia în una din firidele cu sicrie.Eliberarea lor nu întârzie să apară, salvatorul fiind chiar Ozzi.Decid ca grupul să se despartă, în felul acesta putând acoperi mai multe pasaje, continuând astfel căutarea lui Watson.Găsesc un indiciu lăsat de doctor, un fel de ghicitoare pe care o duc lui Holmes.Cu ajutorul lui Pilar îşi dau seama unde urma să fie dus acesta şi anume în Turnul Londrei în partea originală care avea o formă pătrată fiind construită de William Cuceritorul.
Plecaţi în noua lor misiune, îşi dau seama că nu pot intra pe porţile principale fiind alungaţi de paznici, dar flerul lor de detectivi îi duce spre o altă poartă.Găsesc puţul care îi duce spre partea subterană a Turnului.Cu mare băgare de seamă să nu fie prinşi păşesc în linişte într-o cameră vastă, slab luminată, unde doi bărbaţi erau angajaţi într-o conversaţie. Datorită aerului umed care îi apasă plămânii, Ozzi tuşeşte, zgomotul atrăgând atenţia celor doi care le cere să se arate.Copiii recunosc pe rând vocile bărbaţilor, una aparţinea lui Watson şi cea de-a doua asistentului Bibliotecarului Principal de la Muzeul Britanic.Încearcă să-i urmărească pe cei doi, dar le pierd urma, situaţia devine confuză şi cei trei copii aleg să se îndrepte spre ascunzătoare, în drumul lor găsind pe pereţii clădirilor aceleaşi simboluri pe care Pilar le notase în carnet.
Când s-au apropiat de castel, Wiggins îl vede pe Alfie plângând, deoarece totul fusese distrus de către Cetăţeni.Locul acela care le fusese atâta timp casă ştrengarilor era răvăşit, totul era spart şi stricat.Copleşiţi la început de disperare, copii găsesc puterea de a începe să facă curăţenie, timp în care Ozzi obsedat de acele simboluri încearcă să le descifreze mesajul.Adevărul scos la lumină nu a fost unul comod,căci au descoperit că Alistair era spionul.Pilar, Wiggins şi Ozzi hotărăsc să-l urmărească, ajungând în dreptul unei barje mici, legate de un doc vechi din lemn.Făra ferestre sau lumină care să vină din interiorul ei, barja seamănă cu un sicriu mare şi negru, care plutea mohorât pe ape.Apropiindu-se foarte mult de locul acela cei trei sunt prinşi de Cetăţeni şi duşi pe barjă unde sunt legaţi şi lăsaţi să-şi găsească sfârşitul în flăcări.Înecaţi de fumul gros şi aproape lipsiţi de speranţă, salvarea vine din partea lui Elliot care descoperise şi el trădarea lui Alistair, dar şi locul unde Moriarty săpa pentru a găsi Templul Zeiţei Diana.
Apropindu-se tot mai mult de şantierul descoperit, cei patru prieteni sunt prinşi din nou de oamenii Profesorului şi legaţi.
Săpăturile se apropiau de sfârşit , dar înainte de aceasta Moriarty trebuia să fie sigur că Templul era acolo, fapt care îl determină să-l trimită pe Ozzi printr-un tunel îngust prins cu o frânghie în jurul taliei pentru a vedea ce era dedesupt.
Băiatul a fost prima persoană după o mie patru sute de ani care a văzut comoara şi pe Zeiţa Diana.Luând o monedă de aur pentru a convinge de ceea ce găsise,Ozzi iese la suprafaţă.În timpul acesta ceilalţi ştrengari scapă cu ajutorul unui muncitor care manevra excavatorul cu aburi care nu era altul decât Holmes.
Pilar şi Elliot scapă mergând după ajutorul poliţiei, timp în care detectivul strică planurile Profesorului , ceea ce duce la arestarea tuturor, cu excepţia lui Moriarty care reuşeşte să scape.
